Tehnici de prelevare, fixare, transport şi punere în lucru a biopsiilor şi pieselor chirurgicale

Aprobat prin Ordinul nr. 1.217 din 16 septembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 723 din 29 octombrie 2010.
Anatomia patologică este prin definiţie o disciplină situată în centrul medicinii umane, cunoştinţele
acesteia având la bază studiul macroscopic şi microscopic al maladiilor. Este foarte important diagnosticul
macroscopic atât al pieselor operatorii cât şi al organelor prelevate la necropsie pentru sintezele anatomo-
clinice şi pentru un diagnostic complet.
1. Studiul macroscopic al biopsiilor. Prin biopsie se înţelege ansamblul de fragmente tisulare sau de organe
prelevate fie prin puncţie cu ac sau cu trocare, fie prin metode endoscopice, fie de chirurg prin
intervenţii laparascopice, pentru obţinerea unui diagnostic histologic, care constituie proba formală că o
intervenţie chirurgicală a fost bine efectuată, că sub tratament s-a obţinut ameliorarea bolii, etc.
2. Alfabetul şi gramatica anatomiei patologice sunt reprezentate de tehnica şi interpretarea necropsiei.
Necropsia constituie încă cea mai importantă metodă de diagnostic, fiind ultimul control al actului medical.
Efectuarea necropsiei arată: cât de complet a fost diagnosticul clinic (prezenţa unor afecţiuni mute clinic
cum ar fi reactivarea tuberculozei la bolnavii în stadii terminale sau tumori maligne latente), cum a
răspuns organismul la tratament, informaţii originale privind etiopatogenia bolii, eventuale leziuni
importante pentru aparţinători (boli contagioase, ereditare sau iatrogene).
Partea I PROTOCOALE ORIENTATIVE DE MACROSCOPIE
Tehnicile de macroscopie vor fi adaptate particularităţilor fiecărei piese în parte cu condiţia respectării
următoarelor cerinţe:
1. descrierea macroscopică a piesei şi a tuturor leziunilor macroscopice
2. prelevarea de fragmente din toate leziunile identificate macroscopic, pe cât posibil cu includerea în
acelaşi fragment atât a ţesutului cu aspect macroscopic patologic cât şi normal
3. prelevarea tuturor ganglionilor limfatici identificaţi în piesă
4. prelevarea de fragmente de la nivelul marginilor de rezecţie
3.1. dacă leziunea identificată macroscopic se află la distanţă mare de limita de rezecţie (nu se poate
include simultan, în acelaşi fragment, atât a leziunii cât şi a marginii de rezecţie), limita de rezecţie se
poate recolta paralel cu planul inciziei
dacă leziunea este localizată în apropierea marginii de rezecţie se recomandă recoltare perpendiculară pe
planul inciziei aşa încât, în urma examinării microscopice să se poate măsura distanţa dintre leziune şi
marginea de rezecţie - în cazul patologiei tumorale, acest tip de abordare permite stabilirea integralităţii
rezecţiei în limite de siguranţă oncologică
1. AMPRENTE
1. Se taie un fragment tisular de 10/10/3 mm;
2. Se ţine cu pensa în aşa fel încât suprafaţa proaspăt tăiată să fie în sus;
3. Cu cealaltă mână se atinge uşor o lamă (curăţată cu alcool) de suprafaţa tăiată, în mai multe locuri. Nu
se comprimă ţesutul. Dacă suprafaţa atinsă este excesiv de udă şi sângerândă, se aruncă lama şi se repetă cu
o alta până când amprentele sunt opace. Se prepară patru lame.
4. Lamele se usucă rapid în aer fără a se încălzi. Uscatul fiecărei lame durează aproximativ 30 - 60
secunde; dacă durata este mai mare înseamnă că amprentele sunt prea umede iar rezultatele nu vor fi
satisfăcătoare;
5. În scop de standardizare se fixează, după uscare, cu alcool metilic şi se colorează cu: hematoxilină-
eozină, Papanicolaou, Giemsa sau Wright;
6. După pregătirea amprentelor, se fixează şi se trimite la histologie blocul de ţesut folosit pentru a
corela datele obtinute.
2. APENDICE
Apendicectomie
Apendicectomia constă în extirparea întregului apendice după secţionarea mezoului şi ligaturarea bazei
apendicelui care îl leagă de cec.
Orientarea piesei:
1. Se măsoară apendicele (lungime, grosime);
2. Printr-o secţiune transversală efectuată la 2 cm de apex se împarte apendicele în două fragmente;
3. Fragmentul proximal se secţioneaza transversal din 5 în 5 cm;
4. Fragmentul distal se împarte în jumătate printr-o secţiune longitudinală;
Descrierea piesei:
1. Lungimea şi diametrul maxim;
2. Suprafaţa externă: se precizează prezenţa de fibrină, puroi, hiperemie, perforaţie, starea mezenterului;
3. Peretele: leziuni difuze sau localizate;
4. Mucoasa: hiperemică, ulcerată, etc.;
5. Lumenul: obliterat, dilatat, conţinut: coproliţi, calculi, etc.;

• Tehnici de prelevare fixare transport si punere in lucru a biopsiilor.pdf