Hepatita acuta si cronica

Avand un caracter epidemic, hepatita s-a manifestat, mai frecvent, in timpul campaniilor militare din secolele XVIII si XIX, fiind numita “boala militara“ sau “icterul soldatesc “. In general, epidemiile au aparut in cazarmi, internate, camine,  scoli sau in familii numeroase. Mortalitatea, in prezent, variaza intre 0,5 - 3% din totalul imbolnavirilor la adulti si ajunge pana la 16% la copiii mici.

Boala debuteaza prin greturi, varsaturi, balonari, constipatie, pierderea poftei de mancare, oboseala, astenie fizica, indispozitie generala precum si dureri de cap, dureri articulare si musculare, tulburari digestive, icter, marirea in volum a ficatului, ingalbenirea ochilor si a pielii, decolorarea fecalelor, inchiderea la culoare a urinei (ca berea) datorita continutului ridicat de bilirubina.

Evolutia hepatitei virale depinde de tipul de virus (A, B, C).

Hepatita virala A este transmisibila, mai frecventa prin contactul direct cu bolnavul purtator de virus, prin apa contaminata, maini murdare, muste purtatoare de virus, folosirea in comun a W.C.-urilor infectate, consumul de legume si fructe nespalate sau alterate prin conservare si chiar prin sarut cu persoane bolnave. Mai este posibila transmiterea de virusuri prin injectii cu ser contaminat, instrumentar stomatologic sau obstretical, bisturie si foarfeci nesterilizate. Afecteaza, mai ales, copiii pana la varsta de 10 ani care se gasesc in crese, camine, gradinite, scoli si internate, cu frecventa mai ridicata in anotimpurile de toamna si primavara. La adulti, boala este favorizata de starea fiziologica a organismului (pubertate, sarcina, menopauza, extenuare fizica si intelectuala) si de unele afectiuni maladive (tuberculoza, diabet, infectii digestive, avitaminoze).

Hepatita virala B este transmisa prin manopere medicale (injectii, transfuzii de sange, tratamente stomatologice si obstretice), pe cale veneriana sau prin contact cu lichide biologice provenite de la persoane bolnave (sange, saliva, sperma, secretii vaginale).

Hepatita virala C are cea mai mare frecventa in Romania, fiind provocata prin donatii sau transfuzii de sange cu seringi nesterilizate, inclusiv la toxicomani. Are o evolutie mai severa, cu tendinta de trecere spre cronicizare sau spre ciroza hepatica si cancer hepatic.

Hepatita cronica se instaleaza pe o lunga perioada de timp si consta din inflamarea cronica a parenchimului hepatic (steatoza) si lezarea treptata a celulelor ficatului. Principalele cauze ale cronicizarii sunt legate de consumul excesiv si de durata a bauturilor alcoolice tari, unele medicamente de sinteza, infectii microbiene (bruceloza, tuberculoza etc), carente alimentare in proteine si vitamine sau intoxicatii accidentale. Simptomele de manifestare a hepatitei cronice sunt: astenia fizica la eforturi mici, oboseala permanenta, scaderea randamentului intelectual si a capacitatii de concentrare, scaderea in greutate, dureri de cap, insomnie, lipsa poftei de mancare, nervozitate, inflamarea ficatului, tulburari dispeptice in epigastru, meteorism abdominal (balonari), greturi (mai ales dimineata), culoarea brun-teroasa a pielii, pierderea de sange pe nas sau gingii, intoleranta fata de unele alimente (grasimi, ceapa, usturoi, fasole boabe).

Tratamentele fitoterapeutice

Se fac cu un larg arsenal de specii medicinale cu proprietati antibiotice, antiinflamatoare, depurative, spasmolitice si de regenerare a celulelor hepatice. Ceaiurile medicinale intensifica oxigenarea si circulatia sangelui prin ficat, restabilesc relatia normala dintre celula hepatica si capilarele sanguine si diminueaza procesul de cronicizare a bolii.

In retete cu o singura planta medicinala sunt eficiente infuziile sau decocturile cu multiple actiuni:

•  coada soricelului cu efecte diuretice, coleretice, antispastice si antiinflamatoare;
•  sunatoare cu efecte antiseptice, antispastice, antiinflamatoare si in dereglarea motilitatii cailor biliare;
•  rostopasca, un puternic decongestiv hepatic;
•  cicoarea, lavanda si pufulita, eficiente in hepatita cronica evolutiva;
•  anghinarea si sulfina, indulcite cu miere de albine, au rol in stimularea activitatii secretorie si in regenerarea celulelor hepatice lezate prin hepatita;
•  semintele de armurariu au efecte hepatoprotectoare in cazul sechelelor ramase dupa hepatita cronica, datorita continutului ridicat de silimarina cu rol in refacerea tesuturilor lezate;
•  isopul prezinta actiune in blocarea inflamarii ficatului si in favorizarea eliminarii apei din tesuturi;
•  catina alba are efecte protectoare datorita continutului ridicat in vitaminele B1, B2, C si acid folic.

In ultimele decenii au fost elaborate diferite formule combinate, cu mai multe specii. Un prim amestec contine coada soricelului, musetel, rostopasca, siminoc, cicoare, anghinare, armurariu, papadie si catina alba, in proportii variate, din care se prepara o infuzie, consumata de 3 ori pe zi, cate o cana cu 10-15 minute inainte de mesele principale.

Alte amestecuri contin: coada soricelului in combinatie cu anghinare, sunatoare, sulfina, menta si cimbrisor sau in combinatie cu cicoare si papadie (tije) sau cu rostopasca, salvie si fructe de catina alba, cu bune rezultate in hepatitele complicate cu afectiuni pancreatice, de vezica biliara si de splina.

Efecte deosebite se obtin si cu tinctura de angelica (cate 10 picaturi de 3 ori pe zi in ceai de armurariu).Pe zona hepato-gastrica se pun comprese si cataplasme cu terci din coada calului si cu resturile de plante ramase dupa strecurarea ceaiurilor, cu adaus de bitter suedez.

Reteta autorului: anghinare, armurariu, cicoare, coada soricelului, galbenele, papadie, roinita, rostopasca, sulfina, sunatoare.

Apiterapia recomanda:

•  Miere de albine (100-120 g zilnic), luata cu lingurita in mai multe reprize, inainte de mese.
•  Cura de polen (10-20 g), luata dimineata pe stomacul gol sau inainte de masa principala, timp de 30 de zile; dupa o pauza de 2 luni, tratamentul se reia de inca doua ori pe an.
•  Mielita din 500 g miere de albine amestecata cu 10 g pulbere din seminte de marar si 70 ml suc extras din frunze de marar. Dupa omogenizare se pastreaza la rece si se ia cate o lingurita de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de mese.

Regimul alimentar

Are un rol foarte important asigurand cresterea rezistentei generale a organismului si evitarea evolutiei bolii spre cronicizare.

La hepatita acuta, mai ales in primele zile de criza, bolnavul nu are pofta de mancare si i se recomanda un regim de refacere a ficatului lezat. La inceput se va administra, timp de 2 luni, o cura de sucuri dietetice de legume (morcov, sfecla rosie, tomate), sucuri nefermentate din fructe (mere, prune, struguri, pepene verde, portocale, lamai, capsuni, fragi, agrise, afine), consumate imediat dupa preparare si ceaiuri medicinale indulcite cu miere de albine.

La 2-3 zile dupa incetarea crizelor si dupa aparitia poftei de mancare, se introduc in alimentatie produse lactate : lapte dulce, iaurt, branza proaspata de vaci (250 g pe zi), cas dulce, urda, telemea desarata (100 g pe zi), smantana (2 linguri pe zi), branzoaice din aluat de cartofi cu branza de vaci, margarina, otet de mere si untdelemn crud (40-50 g pe zi).

Sunt usor suportate supele de zarzavat (cu cartofi, morcov, varza, patrunjel), supele cu “zdrente” de ou si faina, legume verzi fierte, salate de legume (lactuca, spanac, varza, ardei gras, patrunjel), cartofi fierti sau copti, carne de peste slab (pastrav, stiuca, lin, biban, cod, salau), rasol din carne de vita slaba sau de pasare fara piele, omleta din albus sau cu conopida. La masa se serveste paine prajita, mamaliga, macaroane, orez, oua moi, budinci, papanasi si fulgi de ovaz. La desert se consuma fructe proaspete care maresc rezerva de glicogen din ficat si imbunatatesc starea functionala a ficatului, prin protejare impotriva toxinelor. Sarurile de magneziu din fructe stimuleaza secretia  si evacuarea bilei in duoden pentru asigurarea unei digestii normale. Se mai adauga la desert, diferite dulciuri in cantitati moderate (serbet, peltea, dulceata, gemuri, sufleuri, prajituri, siropuri, compoturi). Nu se vor neglija drojdia de bere (80 g pe zi) si vitaminele A, B, C, K.

Prin respectarea acestor medicatii se va realiza un regim sarac in grasimi animale (bogate in colesterol) dar cu suficiente glucide, proteine, vitamine si saruri minerale. Necesarul caloric zilnic va fi asigurat prin 2.500-3.000 calorii (40-50 calorii la 1 kg corp) in care vor intra 300-350 g glucide, 75-120 g proteine si numai 20-50 g lipide vegetale.

In cazul hepatitei cronice, cu durata de peste un an de la declansare, este indicat regimul alimentar mentionat in hepatita acuta. Pentru crutarea ficatului se exclude prajirea alimentelor dar se accepta fierberea, inabusirea si coacerea lor. Necesarul de calorii va creste la 3.000-3.500 pe zi.

Sunt interzise carnea grasa (de porc, oaie, rata, gasca, vanat, raci, peste oceanic), grasimile animale (untura, slanina), sosuri cu rantasi, prajeli, pastrama, mezeluri, afumaturi, conserve, creier, rinichi, icre, sardele, drob de miel, supe de oase, branzeturi grase, sarate si fermentate, legume uscate (fasole, mazare, linte), fructe uscate (nuci, alune, migdale, prune), paine neagra, sare in exces, condimente iuti (piper, boia, mustar, hrean, ardei rosu). Se va renunta la cafea, cacao, ciocolata, inghetate, creme cu unt, prajituri cu grasime, bauturi alcoolice tari si unele bauturi racoritoare (coca-cola, pepsi-cola).

Bolnavul va mesteca bine alimentele, reducand astfel efortul de digerare a hranei si activitatea secretorie a ficatului. Fructele si legumele vor fi bine spalate iar mainile vor permanent curate, prin spalare cu apa si sapun, tinand seama ca, pe mainile nespalate, circula intre 10.000 si 100 milioane de microbi pe cm patrat. Este stiut ca trei sferturi din infectiile hepatice se transmit prin maini murdare.

Necesarul de hrana zilnica va fi impartit in 5-6 mese, la ore regulate, evitandu-se mesele abundente, mai ales cele servite seara, inainte de culcare.

Regimul de viata

Datorita caracterului molipsitor al hepatitei se impune o mare atentie din partea familiei. Bolnavul va fi izolat in camera separata sau va fi internat intr-un spital de boli contagioase. In perioada crizelor este absolut necesar un rapaus absolut la pat pentru reducerea consumurilor energetice si de oxigen. Se evita efortul fizic si intelectual, stresul din colectivitate si mediul extern poluat.

Masurile obligatorii de prevenire si combatere a hepatitei sunt:

•  spalarea pe maini dupa folosirea toaletei;
•  pastrarea unei curatenii stricte in locuinta, inclusiv distrugerea mustelor si a gandacilor;
•  pastrarea legumelor si fructelor in conditii igienice si spalarea lor inainte de consum;
•  consumarea apei potabile din locuri controlate si fierberea apei in cazuri de suspiciuni;
•  fierberea laptelui care nu a fost sterilizat;
•  utilizarea obligatorie a seringelor de unica folosinta si a instrumentarului medical, perfect sterilizat, inclusiv cel folosit la tatuaje si acupunctura;
•  evitarea raporturilor sexuale in perioada ciclului menstrual;
•  folosirea separata a obiectelor de unica folosinta (periuta de dinti, aparat de ras, forfecuta de unghii, pensete etc).
• In fazele dureroase se vor aplica perne sau sticle calde si cataplasme calde cu parafina sau varza, ridichi negre si hrean, tinute timp de 2 ore pe zona ficatului.

Bolnavii de hepatita nu vor dona sange.

La hepatita cronica provocata de virusuri este util tratamentul cu interferon, medicament antiviral care scade masa de virusuri si activeaza mecanismele de autoaparare imunitara a organismului. Folosirea interferonului are insa restrictii datorita unor efecte secundare provocate asupra trombocitelor.

Tratamentul balneoclimateric

Se face cu ape minerale alcaline, oligo-minerale si carbogazoase din statiunile Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Lipova, Malnas, Tinca, Sangeorz-Bai.

La domiciliul bolnavului se vor consuma ape minerale imbuteliate la Bodoc, Covasna, Tinca si Malnas. Se iau zilnic doze de 200-300 ml apa minerala dupa care bolnavul va sta culcat pe partea dreapta timp de 20-30 minute, intr-o cura de 4 saptamani. Dupa o pauza de 6 saptamani se reia cura, in functie de toleranta individuala si de efectul produs.

sursa: farmacia-verde.ro