Este adevărat că nu poți șoca un psihoterapeut?

Mulți oameni devin amorfi atunci când suferă un abuz psihologic - nu au pe nimeni care să modeleze modul în care li se permite să se simtă în legătură cu aceasta, nimeni cu care să-și valideze furia și umilința. 
Majoritatea terapeuților vă vor spune cât de mulți dintre clienții lor vor zâmbi și vor susține că nu au avut deloc probleme ca și copii! 
Ei vor spune adesea: "Am avut o copilărie foarte fericită." După câteva sesiuni, ei încep să se lase să dețină durerea pe care au suferit-o și acesta este începutul unui proces profund de vindecare. Simțind compasiunea pentru copilul în care se aflau, și mânia normală care marchează nedreptățile fac parte din procesul de recuperare. 
Modelarea emoțiilor și sentimentelor de către un terapeut, a răspunsurilor emoționale sănătoase, este o modalitate de a le normaliza.

Mulți terapeuți nu cred că este adecvat să-și permită propriile sentimente, să iasă și să rămână “asociați" cu experiențele emoționale ale clientului, crezând că astfel pot fi mai obiectivi.
Poate fi o problemă dacă terapeutul tău ajunge într-o mizerie de plâns în fața ta, ca și client - și sesiunea poate aluneca mai mult spre problemele lui decât ale tale ca și client. 
Cu toate acestea, rămân asociată cu opțiunea mea empatică, pentru că emoțiile mele îmi spun o sumă enormă despre ceea ce se întâmplă în client și, pentru a fi sinceră, sunt prietenă cu întreaga gamă de emoții. 
Intru și ies din toate emoțiile fără prea multe greutăți sau piedici - și de multe ori răspunsul meu este o revelație pentru client. 
Desigur, aleg cum să-i dezvălui emeoțiile mele, astfel încât clientul să nu se simtă ca și cum ar fi ținta sentimentelor mele. 
Am avut niște clienți care au râs atunci când au povestit abuzurile pe care le-au suferit - de aceea le-am spus uneori să se uite la fața mea și să se întrebe ce simt despre abuzurile pe care le-au suferit.
Au spus "Arăți supărată” - și eu le-am răspuns: "Da, mă simt furioasă că trebuie să suferi; Nu este interesant faptul că mă simt supărată, sau furioasă ci faptul că râzi"
Acest exemplu ne conduce într-adevăr către toate teritoriile utile și vitale ale terapiei. Privește tu, cititorule, cum acel client nu numai că este în incapacitatea emoțională de a înțelege abuzul sau trauma, dar a izolat-o în sine în așa fel încât, aceea a devenit un chist, o tumoră, care va crește cu timpul.
 

Deci, ai putea spune că este practic imposibil să copleșești un (bun) terapeut sau să devii o victimă a reacțiilor lui emoționale astfel încât să nu mai funcționeze ca profesionist. 
Cred că este fals. Un bun terapeut este o persoană care face parte din zodiile emoționale, zodiile care dețin empatia, înțelegerea, compasiunea și intuiția, și poate fi “șocat” de anumite aspecte ale abuzului, nicidecum de abuzul în sine. Asta nu mă face însă să cred că nu ar mai fi un (bun) terapeut.

Dar, în același timp, este foarte important să fim buni, la fel de buni cum suntem cu noi înșine cu clienții noștri -  acesta este răspunsul meu.

Întrebare - oare ce m-a făcut să cred că trec prin asta?  
(îți mulțumesc că te întrebi!)

Fericire pe chipul tău cititorule!

La revedere draga mea!
Nu uita că în fiecare zi îți dăruiesc o previziune și o etalare de tarot.
Te aștept!

Astro-expert Lunaala Moirae®
Urmărește-mă pe Facebook - Click aici
Urmărește-mă pe Google+ - Click aici
​Urmărește-mă pe Linkedin - Click aici

P.S.
DRMC, notați, ca să nu-i mai certați!