Gandurile si simtamintele ca semne
Mulţi oameni îşi presimt moartea. Unii ofiţeri şi soldaţi au avut limpede în război presimţirea morţii în ziua când aveau să piară. Nu puţini dintre ei au zis: „Astăzi o să pier!” Acest simţământ, presentiment, nu au cum să-l ştie cei ce încă nu l-au avut. Faptul că el, ca semn, s-a arătat multor persoane, a fost însă întărit în numeroase rânduri prin fapte. (…)
Amărăciunea şi tristeţea neaşteptate vin câteodată asupra omului fără o pricină învederată. Mai târziu se arată că acesta a fost un semn că acasă, în rândul rudelor sau al prietenilor, s-a întâmplat vreo moarte sau altă grea lovitură.
Citește mai departe… click aici
Opinii
Omul socoate de obicei că toate gândurile sale sunt ale lui, roadele lui, de la el însuşi. Aceasta este însă o greşeală. Căci, prin asta, omul îşi proclamă duhul ca fiind o unitate absolută, ce nu este supusă înrâuririi puterilor duhovniceşti, fie bune, fie rele. De fapt, duhul omenesc este supus unor nenumărate înrâuriri ale puterilor duhovniceşti, ce se împletesc în el ca nişte şuvoaie, la fel cum trupul este supus înrâuririi a numeroase şi felurite forţe zice. (…)
(Nota: de ce de cele mai multe ori spunem: “mi-a venit o idee”?)
Gândurile rele, apostate şi imorale, sânt mai cu seamă de la