Iubire, medicina si miracole

şi doctorii sunt tot oameni şi am cea mai rea gură când părinţii mei răspund în Ajun de Crăciun la urgenţe! Dar pentru tot restul timpului, cred că merită acordat încă o şansă meseriei pe care ne-am ales-o. Mi-aş dori ca toţi colegii mei practicieni să citească „Iubire, medicină şi miracole” de dr. Bernie S. Siegel).

Cartea nu se adresează doar celor bolnavi sau celor care au de-a face cu ei. Ba se chiar menţionează: ne putem dori să trăim şi fără a fi bolnavi -pentru a ne da seama de asta! În introducerea cărţii, autorul vorbeşte despre stupoarea şi disperarea oamenilor, atunci când află că nu vor trăi veşnic. Zice că sunt două categorii de pacienţi: cei care ştiu că vor muri, dar se hotărăsc să trăiască până în acea zi, şi cei care ştiu că vor muri, dar se hotărăsc doar să aştepte momentul .

„Nu puteţi vindeca boala unei persoane dragi, aceasta e treaba ei. Puteţi să aveţi însă grijă de ea. O prietenă bună de-a mea, al cărei soţ este bolnav, mi-a spus: „N-ai totul când ai sănătate. O sănătate bună e mai uşor de obţinut decât o iubire bună. Dar, când nu ai sănătate, dacă ai pe cineva căruia îi pasă de tine, ai totul.”

Aş vrea ca medicii să ştie că şi lor le poate păsa. Şi aş mai vrea să ştie că pot fi vindecaţi de pacienţii lor. Trupurile noastre nu ne îngrădesc capacitatea de a iubi.”

citește cartea… click aici

sursa:

Opinii

"Nu ştiu de ce în şcoala medicală ne învaţă doar cum să tratăm corpul fizic, când e binecunoscut faptul că nu e singurul nostru corp. Cred că facultăţilor de medicină le lipseşte un picior, ca să nu zic: o inimă. Fiindcă nu suntem roboţei, nişte mecanici care au de sucit cuiul în direcţia corectă. Revenind la carte, ea se adresează atât pacienţilor, cât şi medicilor. Omul vorbeşte din experienţa şi concluziile sale, ridicând profesia de medic la rang de trăire. (Nu mă înţelegeţi greşit, eu sunt prima care acceptă că şi popii

0 opinii / Spune-ţi opinia