Lupercalia (Februa) - 15 Februarie
Ghelasie I, înlătură obiceiul păgân al Lupercaliilor.
Tradiţia spune că tot Papa Ghelasie I a mai adăugat lunii februarie o sărbătoare creştină: ziua de pomenire a Sfântului/Sfinţilor Valentin, aparent desigur, tot fără nicio legătură cu Lupercaliile.
Sărbătoarea lui Junos Februata
Pentru romani, 14 Februarie era dedicată altei sărbători, cea a lui Juno Februata, zeiţa pasiunii, a femeilor şi a căsătoriilor.
Pe 14 februarie, mai multe bileţele (cu numele fiecărei tinere scris pe ele) erau puse într-un container. Băieţii adolescenţi alegeau fiecare câte un bilet la întâmplare. Băiatul şi fata a cărei nume era scris pe bileţel formau un cuplu, se alăturau unor jocuri erotice şi participau la petreceri în întreaga Romă.
După festival, ei rămâneau parteneri sexuali până la sfârşitul anului.
Acest obicei a fost practicat până la decăderea Imperiului Roman.
Acelaşi papă Gelasius, de data aceasta în anul 496 d.Hr., reuşeşte să schimbe data de 15 februarie a Lupercaliei în 14 februarie şi s-o redenumească Ziua Sf. Valentin, numită după Sf. Valentin ce a fost executat în anul 270 d.Hr. pentru convingerile sale religioase.
În ziua de 14 februarie, atât Lupercalia, cât şi Festivalul lui Juno Februato au fost unite şi modificate într-o sărbătoare care să aibă valenţe creştine. Astfel, pe bileţelele care le extrăgeau băieţii nu se mai puneau nume de fete, ci nume de sfinţi, care erau trase atât de băieţi cât şi de fete. Era datoria fiecărui adolescent(e) de a imita viaţa sfântului al cărui nume se afla pe bileţel.
Loteria sexuală a fost, într-adevăr eliminată, şi în locul acestora, băieţii puteau trimite mesaje romantice fetelor, în numele Sf. Valentin.
Aşadar, de ziua Sf. Valentin, noi sărbătorim, de fapt, o sărbătoare păgână, ce avea ritualuri sexuale şi perverse, neavând nimic de-a face cu creştinismul.
Acum știți!
Opinii
Sărbătorită pe 15 februarie, Lupercalia era o zi ţinută de vechii romani în onoarea lui Lupercus, zeul fertilităţii şi al chibzuielii, protectorul recoltelor şi un vânător puternic, în special al lupilor. Romanii credeau că Lupercus protejează Roma de haitele de lupi, care atacau şi devorau animalele domestice şi oamenii.
Asistaţi de Fecioarele vestale, Luperci (preoţi bărbaţi, oameni-lup) conduceau ritualuri de purificare, prin sacrificarea unor capre şi a unui câine în peştera Lupercal de pe Dealul Palatin, acolo unde gemenii Romulus şi Remus s-au adăpostit şi au fost hrăniţi de o lupoaică înainte de fondarea Romei.
Îmbrăcaţi în pielea caprelor sacrificate şi mânjiţi de sângele lor, preoţii Luperci