Bolile hepatice

• febra, frisoane, somnolenta, astenie;
• dureri vagi sau violente in zona superioara a abdomenului, cu iradieri in spate si spre omoplatul drept;
• balonari, greturi, varsaturi, constipatie sau diaree, hemoragii interne, hepatomegalie, ingalbenirea pielii si a ochilor.

Principalele boli ale ficatului:

In functie de diferitele cauze declansatoare, legate de o nutritie incorecta, prezenta unor factori toxici alimentari si modul de viata dezorganizata, survin bolile acute sau cronice ale ficatului care afecteaza, in mod grav, starea de sanatate a organismului.

1. Hepatita

Este o afectiune cu caracter inflamator, infectios si transmisibil, uneori sub forma de epidemie. In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.

Hepatita acuta este o boala de natura bacteriana, produsa de salmonele, pneumococi, spirochete, cu evolutie spre necrozarea celulelor hepatice si lezarea parenchimului hepatic si a canalelor intrahepatice, ca urmare a actiunii diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, arsenic, fosfor, nicotina) sau a unor virusuri de tip A, B si C. Treptat, se produce o scadere a circulatiei sanguine la nivelul ficatului, cu reducerea aportului de oxigen.

Hepatita cronica se instaleaza pe o lunga perioada de timp si consta din inflamarea masei ficatului, urmata de lezarea, treptata, a tesuturilor pana la atrofiere, dand ciroza uscata. Cronicizarea se datoreaza unor noi infectii microbiene si, mai ales, consumului excesiv si de durata a bauturilor alcoolice, a tutunului sau a unor medicamente de sinteza chimica cu efecte toxice.

2. Ciroza hepatica

Este une dintre cele mai frecvente boli in randul populatiei, atat la orase cat si la sate. Pe plan mondial, boala este intr-o evidenta extindere, mai frecvent intre varstele de 45-60 de ani, cu precadere la barbati (de 3 ori mai mult decat la femei) si la persoane obeze, sedentare si constipate. In prezent are o pondere importanta in mortalitatea generala inregistrandu-se, anual, peste 300.000 de decese pe glob.

Aceasta imbolnavire cronica consta din inflamarea exagerata a ficatului, cu evolutie progresiva spre degenerarea si sclerozarea tesuturilor hepatice. Procesul lent de atrofiere este datorat distrugerii unei parti din celulele hepatice active si inlocuirea lor cu un tesut fibros, inactiv, cu volum scazut si deformat.

Un ficat cirozat pierde, treptat, principalele functii fiziologice cu rol in desfasurarea normala a proceselor vitale. Bila devine toxica, verde-inchis la culoare si foarte coroziva iar secretia ei si deversarea spre vezicula biliara si duoden se diminueaza mult, astfel ca digestia alimentelor se face incomplet si apar afectiuni dureroase la nivelul intestinelor. Inceteaza procesele metabolice de transformare a grasimilor si de degradare, prin oxidare, ceea ce provoaca stari de greturi, vome, balonari, colici abdominali, ficat ingrosat si lipsa poftei de mancare. Celulele hepatice, sclerozate sau atrofiate, isi pierd capacitatea de distrugere a substantelor toxice si a medicamentelor chimice, provocand intoxicarea sangelui si alte boli grave (inclusiv psoriazis). Circulatia sangelui si a oxigenului prin celulele ficatului se reduce brusc, fapt care conduce la o insuficienta hepatica cu urmari grave, pulmonare si cardiace.

Declansarea cirozei hepatice poate fi provocata de factori foarte diversi, de care trebuie sa ne ferim permanent:

• intoxicatii grave (exces de alcooluri tari si tutun, insecticide, erbicide, compusi organo-fosforici, arseniati, alimente cu conservanti, medicamente degradate);
• factori infectiosi (hepatita virala, malarie, sifilis, tuberculoza, bruceloza);
• factori alimentari (exces de grasimi animale, uneori rancede, carne de porc, carente vitaminice, epuizarea sodiului din ficat);
• tulburari metabolice (diabet, obezitate, celulita);
• dereglari endocrine si de circulatie sanguina.

Bolnavul acuza dureri de ficat, balonari, greturi cu varsaturi, diaree, hemoragii spontane, dureri osoase, edeme ale picioarelor, tremuraturi involuntare ale degetelor, tulburari menstruale cu sterilitate la femei, diminuarea apetitului sexual si al potentei. Toate aceste simptome sunt insotite de astenie fizica si psihica, insomnii, somnolenta, oboseala generala. Extern se constata ingalbenirea globilor oculari, albirea unghiilor si inrosirea pielii la baza palmelor.

3. Ascita

Cunoscuta sub denumirea de “ciroza umeda”, ascita este o faza avansata a cirozei hepatice, caracterizata prin acumularea de lichid ascitic in cavitatea peritoneala. Prin marirea in volum a abdomenului, are loc o intindere excesiva a pielii care prezinta o retea venoasa vizibila si iesirea, in exterior, a ombilicului, ca un deget de manusa.

Declansarea ascitei este frecventa la bolnavi cu ciroza, pancreatita acuta, afectiuni cardiace cu hipertensiune portala, tuberculoza peritoneala, neoplasm cu metastaze, carcinomatoza peritoneala, tumori ovariene, edeme periferice. In plus, poate fi rezultatul unor factori infectiosi cum ar fi hepatita epidemica, pe substratul uni consum masiv de alcooluri tari.In unele cazuri, vasele stomacului si ale esofagului se dilata pana la rupere, declansand hemoragii interne, adesea mortale.

4.  Icterul

Cu denumirea populara de “galbinare“, reprezinta o boala care poate sa apara la toate varstele, pe substratul unei anemii fiziologice si patologice, congenitale sau dobandite.

Cauzele care declanseaza maladia pot fi: calculii biliari, tumorile, viermii intestinali (mai ales ascarizi), consumul exagerat de alcool si intoxicatiile cu alimente alterate sau cu unele medicamente (sulfamide, testosteron, oxifenilsantina, clorpromazina).

Primele simptome constau din colorarea in galben a pielii, ochilor si mucoaselor, mai intens “albusul ochilor”, datorita retentiei in sange a pigmentilor biliari (bilirubina), blocati in canalul coledoc. Ulterior apare ficatul marit (hepatomegalie), splina marita (splenomegalie), scaune grasoase si decolorate, urina tulbure, prurit suparator, indigestie, lipsa poftei de mancare, astenie, paloare si slabire generala.In functie de procentul de bilirubina deversata in sange se diferentiaza 4 tipuri de icter : hemolitic, hepatocelular, mecanic si cu patologie mixta, cel mai periculos fiind icterul mecanic.

5.  Colica hepatica

Este o afectiune cu crize dureroase, violente, de tipul crampelor, datorate unei dilatari bruste a canalelor intrahepatice si a cailor biliare, mai ales dupa servirea mesei. Bolnavul acuza dureri in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, cu iradieri in spate si in umarul drept. Durerea poate dura cateva ore, cu repetare in cazul cand, dupa formarea calculilor, are loc migrarea unei pietre din vezica biliara pe canalul coledoc.

6.  Cancerul hepatic

Ca tumora maligna poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Din statistici rezulta ca 85 % din bolnavii de cancer hepatic  au suferit de ciroza. De asemenea s-a stabilit ca la 40 % din bolnavii decedati de ciroza hepatica s-au gasit celule canceroase care nu fusese diagnosticate anterior.

Tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal, uterin sau prostatic. Se manifesta prin cresterea in volum  a ficatului care ocupa aproape tot abdomenul, aparitia unor noduli pe suprafata ficatului si degenerarea in icter mecanic la circa 70% din cazuri. De la ficat, metastazele migreaza spre plamani, creier, oase, rinichi sau glande suprarenale.

Tratamentele fitoterapeutice

Utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, diuretice, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si colagoge (faciliteaza evacuarea bilei) poate asigura ameliorarea sau vindecarea frecventelor boli de ficat.

Sunt necesare tratamente de lunga durata cu infuzii sau decocturi calde dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul coledoc.

Pentru eliminarea toxinelor din ficat si refacerea celulelor hepatice  se consuma, atat preventiv cat si curativ, urmatoarele plante cu actiuni hepato-protectoare:

• anghinare si sulfina, cu efecte de regenerare a celulelor sclerozate, reducerea continutului de grasimi si stimularea functiei de eliminarea a toxinelor din ficat;
• armurariu (Silybum marianum), cu efecte in cazul sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza si de protejare a ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), datorita continutului in silimarina, o substanta care reface tesutul lezat;
• galbenele cu proprietati antibacteriene si antitoxice;
• coada soricelului si sunatoarea cu efecte antiinflamatoare, antispastice, diuretice si coleretice;
• cicoarea, tintaura (fierea pamantului) si pufulita, cu rol in stimularea functiilor celulelor cirozate.

In fiecare primavara este necesara o cura de papadie (Taraxacum officinale), consumand zilnic cate 6-8 tije, cu efecte in curatirea sangelui de toxine si dublarea cantitatii de bila, secretata intr-un interval de 30 minute.

Principalele principii active din plantele cu proprietati hepatoprotectoare si antitoxice se grupeaza astfel:

• flavonoizi si derivati flavonici: cinarozida (anghinare), silimarina (armurariu), cosmosina (cicoare), hiperina (sunatoare), hesperidina (menta), apigenina (siminoc), gluteolina (coada calului);
• principii amare: cinarina (anghinare), lactocinina (cicoare), calendona (galbenele), taraxacina (papadie), serpilina (cimbrisor), amarogentina (ghintura), juniperina (ienupar), acorina (obligeana), absintina (pelin), picrosalvina (salvie), herniarina (lavanda);
• saponine emoliente si saponozide triterpenice (mai mult la galbenele, coada calului, pojarnita, papadie, rostopasca, iarba mare);
• taninuri (mai mult la sovarv, coada soricelului, anghinare, cimbrisor, rostopasca, salvie);
• glicozide: cicorina si centaurina (albastrele), melilotina (sulfina);
• uleiuri eterice puternic antiseptice (musetel, menta, salvie, ienupar, cimbrisor, pelin, sunatoare);
• inulina si pectine (iarba mare, anghinare, cicoare);
• vitamine (mai mult la urzica, cicoare, papadie, sunatoare);
• saruri minerale (mai mult la coada calului, salvie, papadie, pufulita, cicoare,  pelin).

Contra icterului s-a folosit, mult timp, chinina, o substanta deosebit de activa, descoperita in anul 1773 in scoarta arborelui de kina, cu care preotii incasi din jungla peruana au tratat de malarie pe printesa Ana Cinchon – sotia viceregelui din Peru. In ultimele decenii, chinina a fost inlocuita  cu alte produse vegetale, in majoritate provenite din plante autohtone, care contin alcaloizi si diferite substante amare.

Reteta autorului: Anghinare, armurariu, cicoare, coada-soricelului, galbenele, menta, papadie, rostopasca, salvie, sunatoare.

Regimul alimentar

Starea de sanatate a ficatului are legatura stransa cu alimentatia diferentiata, in functie de bolnav si de tipul afectiunii maladive, cu diferite grade de evolutie. Dupa o criza dureroasa, calmarea se poate realiza prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict.

Bolnavul nu are pofta de mancare si de aceea regimul alimentar are scopul refacerii complete a functiilor ficatului lezat. Dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita cu ulei de masline si o felie de lamaie.

Alimentatia admisa

Pentru principalele mese din zi se poate consuma o mare diversitate de produse alimentare fara a afecta starea ficatului lezat de diferite boli:

• salate si sucuri dietetice de legume: morcov, sfecla rosie, telina, patrunjel (radacini si frunze), marar, spanac, loboda, lactuca, tomate, castraveti, ardei gras, cartofi fierti;
• rasol din carne slaba de vita, pasare si peste (pastrav, stiuca, biban, salau, lin, cod);
• supa cu “zdrente” de ou, legume verzi fierte (fasole pastai, mazare), ochiuri  romanesti, oua moi, taitei, mamaliga;
• produse lactate (lapte dulce, iaurt, branza de vaci, cas dulce, urda, telemea), margarina, untdelemn crud, otet de mere, miere de albine;
• budinci, papanasi si mai putin dulceata, serbet, sufleuri si compoturi;
• fructe proaspete si sucuri nefermentate din mere, pere, lamai, portocale, cirese, visine, piersice, caise, prune, gutui, struguri, capsuni, coacaze negre, fragi, agrise, afine, pepeni verzi etc care asigura aportul vitaminic necesar, maresc rezerva de glicogen a ficatului si imbunatatesc functia de dezintoxicare ; prin continutul ridicat de Mg stimuleaza secretia si evacuarea bilei in duoden.

Dupa fiecare masa este bine sa se ia cate o lingurita de bitter suedez.

Alimentatia interzisa

Este destul de daunatoare, iar organismul resimte imediat greselile facute, prin dureri in zona abdominala. Se exclud din hrana zilnica:

• grasimi animale, slanina, tocaturi, mezeluri, afumaturi, pastrama, maruntaie, viscere, creier, carne (de porc, oaie, rata, gasca), vanat si peste gras (afumat sau conservat);
• sosuri cu rantasi, prajeli, conserve din carne, sardele, icre, unt sarat, muraturi, condimente iuti, mustar;
• alcooluri tari, cafea, cacao, ciocolata, inghetata, coca-cola, dulciuri, fructe conservate sau uscate (alune, nuci, migdale).

Observatii:

In ascita cu exces de lichide in cavitatea peritoneala se va diminua consumul zilnic de apa, concomitent cu respectarea dietei hiposodice, cu o cantitate maxima de 0,5 g sodiu/zi, in functie de gradul de avansare a bolii.

In cancerul hepatic, alimentatia are un rol foarte important, atat preventiv cat si curativ. Datele statistice arata ca frecventa cancerului este mai ridicata in tarile civilizate unde se consuma o hrana mai rafinata, supusa unui proces lung de prelucrare termica si eventual chimica, ceea ce creaza lezarea integritatii organismului, cresterea aciditatii si uzura rapida a corpului.

Sa nu invidiem acele persoane care isi fac o virtute din a fi carnivore, laudandu-se cu numarul de porci mancati intr-un an, ca semn al bogatiei. Evolutia sanatatii acestora ar putea fi dezastruoasa. Carnea de porc, fripta pe carbuni, este foarte apetisanta la miros dar poate mari riscul de cancer hepatic prin hidrocarburile si acizii grasi policiclici, cu proprietati cancerigene, care se formeaza la temperaturi ridicate (3500C) ale jarului.

Se pare ca in judetele Moldovei frecventa cancerului hepatic este mai redusa, probabil datorita consumului mai diminuat de carne, slanina si dulciuri, populatia folosind mai mult produse vegetale (fasole pastai si boabe, cartofi, varza, alte legume si cruditati).

Regimul de viata

Intrucat crizele de ficat pot fi generate de multiple cauze, inclusiv socuri nervoase, este recomandata multa odihna, viata echilibrata,  gimnastica respiratorie pentru oxigenarea creierului si orar riguros pentru munca, masa si odihna. Se vor evita conflictele cu alte persoane intrucat, dupa o suparare, este posibila aparitia unor afectiuni hepatice, indeosebi icterul.

Este cunoscut ca hepatita virala activa si icterul sunt contagioase si de aceea bolnavul va fi izolat intr-o camera separata sau va fi internat in spital.

La inceputul crizelor este indicat un repaus absolut in pat pentru reducerea consumurilor energetice si de oxigen, evitarea eforturilor fizice si intelectuale, stresul din colectivitate si mediul extern poluat.

Pentru toate tipurile de afectiuni hepatice se recomanda ca, in fazele dureroase, sa se aplice pe abdomen comprese calde cu alcool sau otet diluat, perne electrice sau sticle calde. De asemenea, sunt indicate cataplasme calde cu parafina, varza, ceapa, ridichi negre sau hrean, schimbate la intervale de 2 ore,  pentru decongestionarea ficatului marit. Seara se face o baie de sezut calda, timp de 10-15 minute, cu rostopasca si fan sau o baie de aburi cu rozmarin timp de 20 minute, de 2-3 ori pe saptamana.

Fostii bolnavi de hepatita si icter nu vor dona sange si vor anunta ca au suferit de aceste maladii.

Tratamentul balneoclimateric

Se face cu ape minerale alcaline, oligo-minerale si carbo-gazoase din statiunile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Lipova, Malnas, Tinca si Sangeorz-Bai. La domiciliu se vor consuma ape minerale imbuteliate la statiunile Bodoc, Covasna, Malnas, luate pe stomacul gol, dimineata si seara, inainte de cina (cate 200-300 ml). Dupa consumul apei, bolnavul va sta culcat pe partea dreapta timp de 20-30 minute.

sursa articol: farmacia-verde.ro