Anxietatea
Formele de anxietate
Se pot distinge următoarele forme:
- anxietate generalizată, cu durată de peste 6 luni, care se manifestă printr-o grijă exagerată faţă de soarta membrilor familiei, a prietenilor şi a cunoscuţilor, uneori gândind la sănătatea, activitatea şi posibilităţile financiare ale acestora;
- fobie socială, cu teama că alte persoane îi fac o evaluare negativă, până la umilire şi discreditare, fie prin insultare directă, fie într-un cadru mai larg (loc de muncă, petreceri, întruniri, cuvântări publice). Din cauza acestor temeri se ajunge la izolare socială;
- fobie specifică, cu reacţii iraţionale şi exagerate faţă de ceva care poate fi banal pentru cei din jur (teama de insecte, câini, pisici, sânge, seringă, cimitire, fulgere). Aceste fobii pot persista mai mulţi ani, devenind un handicap serios în viaţă;
- tulburări obsesiv-compulsive, declanşate de idei, credinţe sau gânduri fixe legate de comportarea partenerului de viaţă (care ar putea să-l înşele, fără a avea nici un indiciu concret), legate de prezenţa hoţilor în jur (verificarea repetată a încuietorilor la uşi şi ferestre) sau de ideea unor infecţii sigure cu microbi (spălarea clanţelor cu spirt, spălarea excesivă a mâinilor);
- tulburări de stres post-traumatic, care afectează viaţa de zi cu zi a pacientului prin reacţii severe de şoc, suferinţe sau furie, în urma amintirilor repetate ale traumelor, ale locurilor în care s-au produs şi ale unor situaţii similare;
- atacurile de panică apar în orice moment din zi sau noapte şi pot dura de la câteva secunde până la o oră. Frecvenţa atacurilor variază la intervale de câteva săptămâni sau chiar de câteva ori pe zi. În timpul atacurilor de panică se instalează o stare de hipersensibilitate, cu teamă, se simte o tensiune în jurul gâtului, a cefei şi a spatelui, iar intern este posibilă o diaree acută.
Simptomele bolii
- respiraţie grea şi sacadată;
- transpiraţia palmelor;
- amorţeli şi mâncărimi persistente la mâini şi picioare;
- cârcei şi mişcări involuntare ale muşchilor şi înţepenirea lor;
- stări de claustrofobie (frică de spaţii închise) şi de agorafobie (frică de aglomeraţie);
- perceperea greşită a trecerii timpului;
- pierderea oricărei speranţe pentru viitor;
- senzaţie de moarte iminentă şi tendinţă de sinucidere.
Dacă nu sunt tratate la timp, stările de anxietate se agravează, iar bolnavul acuză tot mai frecvente simptome de psihoze, tulburări psihice şi sindrom de sevraj.
Tratamentele naturiste
Întrucât tratamentele medicamentoase cu pastile pot da dependenţă şi unele efecte secundare, se recomandă şi reţetele naturiste care sunt sigure şi fără nici o formă de dependenţă.
În uz intern au efecte sedative, cu calmarea sistemului nervos, echilibrarea stărilor de anxietate şi reducerea palpitaţiilor, mai ales în atacul de panică:
- infuzii din flori de tei, lavandă, muşeţel şi iasomie (2-3 grame flori uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, între mese sau înainte de culcare), având efecte în combaterea anxietăţii şi a insomniei.
- infuzie din frunze de roiniţă (Melissa), flori şi frunze de păducel şi mâţişori de salcie sau frunze de rozmarin;
- infuzie din herba de sunătoare şi talpa gâştei cu efecte calmante şi în cazuri de claustrofobie şi agorafobie, într-un tratament de minimum 3 luni;
- infuzie din conuri de hamei şi rădăcini de obligeană;
- infuzie din rădăcini de valeriană cu efecte sedative contra stresului, a tulburărilor apărute în sistemul nervos şi ale stărilor sufleteşti, fără a da dependenţă (nu se foloseşte la copii şi femei gravide).
În afară de ceaiuri sunt eficiente:
- tinctură în alcool 600 din lavandă, păducel, cătuşe, măceşe, arnică, valeriană şi passifloră;
- pulbere din flori de tei şi frunze de urzică vie;
- ulei eteric din cătină albă, iasomie, lavandă, muşcată, ghimbir, roiniţă şi salvie pentru masaje pe tâmple şi frunte.
Regimul alimentar
Reducerea simptomelor de anxietate se realizează printr-un adaus de fosfor prin alimentaţie. Analizele arată că ţelina conţine mai mult fosfor decât orice altă legumă şi ca atare se recomandă a fi consumată sub formă de salată (rădăcină rasă cu adaus de oţet, ulei şi puţină miere), având efect de diminuare a nivelului hormonilor de stres.
În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, şi seara se bea câte un pahar cu suc de morcov, amestecat cu suc de mere, luând cantităţi în creştere de la 50 g până la 300 g, într-o cură de 14 zile. După o pauză de 7 zile se reia cura cu aceleaşi doze.
Varza, salata şi alte crudităţi sunt bune surse de vitamine antioxidante (A, C, E), care elimină stările de anxietate. De asemenea, usturoiul, bogat în alicină, are un puternic efect antibiotic, antiviral şi antifungic, acţionând în scăderea stărilor de stres, de tensiune arterială şi în creşterea bunei dispoziţii.
Fructele de pădure, mai ales murele, fragii şi zmeura au un conţinut ridicat în fosfor, magneziu şi vitamina C, fiind indicate pentru elevi şi studenţi, mai ales în preajma unor examene importante, asigurând necesarul de fosfor printr-o cură de aproximativ 3 săptămâni.
Nu se vor neglija unele seminţe, ca cele de floarea-soarelui, bogate în fosfor, potasiu, zinc şi complexul de vitamine B, seminţele de susan, care elimină stresul prin aportul de zinc, precum şi migdalele, nucile şi alunele, bogate în magneziu, care reglează funcţiile suprarenale şi metabolizarea acizilor graşi esenţiali. Unele fructe dulci (banane şi curmale) calmează stările de anxietate.
Ca obiectiv principal se consideră necesară asigurarea plafonului optim de vitamine naturale şi minerale (P, K, Ca, Mg, Cr), iar la copii untura de peşte şi polenul.
Alimentele nerecomandate
Există şi alimente sau băuturi care stimulează prea mult unele funcţii ale organismului şi astfel devin cauze directe ale stresului. La adolescenţi, mai ales la fete, aceste alimente declanşează stări de anxietate, depresii psihice majore şi dependenţă faţă de nicotină, cu efecte tot mai grave asupra sănătăţii. În această categorie intră cofeina din cafea, ciocolată, cola şi ceai chinezesc, care stimulează producerea de adrenalină şi extenuează glandele suprarenale, tulbură somnul şi accentuează starea de anxietate. În mod similar, alcoolul stimulează secreţia de adrenalină, cu efecte directe asupra tensiunii nervoase, a stării de irascibilitate şi de insomnie.
Dulciurile şi produsele zaharoase rafinate provoacă o creştere bruscă a energiei, cu efecte în extenuarea glandelor suprarenale şi în declanşarea stărilor de depresie psihică, anxietate şi uneori irascibilitate. La exces de zahăr apare o povară pentru pancreas, mărind riscul apariţiei diabetului zaharat.
Alimentele sărate (murături, conserve, şuncă, cârnaţi) induc instabilitatea emoţională, măresc tensiunea arterială şi epuizează glandele suprarenale. Cam la fel acţionează şi alimentele grase, mai ales cele de origine animală, care supun sistemul nervos şi cardiovascular la un stres anormal. Împreună cu carnea roşie, măresc concentraţia de dopamină şi norepinefrină din creier, ceea ce determină declanşarea stărilor de anxietate şi de stres.
sursa articol: farmacia-verde.ro
Opinii
Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ
Anxietatea este una dintre cele mai răspândite tulburări ale afectivităţii, fiind o consecinţă firească a vieţii trăite într-o societate înstrăinată de natură, în care dispare, treptat, respectul valorilor morale, lipseşte sentimentul unui viitor asigurat şi apar, tot mai frecvent, excese de violenţă.
Anxietatea constă dintr-o stare de teamă, nelinişte, agitaţie, nesiguranţă şi nervozitate, care provoacă o tensiune interioară şi tulburări neurovegetative (dispnee, paloare, tahicardie, transpiraţie excesivă etc). Se întâlneşte frecvent în nevroze, confuzii mentale, depresie psihică, melancolie şi schizofrenie.
În majoritatea cazurilor are la bază un sentiment de aşteptare a unui pericol imaginar, greu de definit şi de înlăturat. Cu toate acestea, teama poate fi fără obiect, întrucât acel pericol, eveniment sau situaţie închipuită este posibil să nu survină niciodată.
Frecvenţa anxietăţii a devenit destul de ridicată. Din statistici rezultă că 6,5% din populaţia lumii suferă de această boală, diagnosticată medical în fază acută sau cronică. Se consideră că există, în plus, foarte multe alte persoane care suferă în tăcere, fără a-şi recunoaşte afecţiunea.