Ovidenia - magia; traditii si obiceiuri
De Ovidenie, femeile dau de pomană “lumină de veci”, fiindcă se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. “Lumânările aprinse pentru aceşti morţi sunt în formă de toiaguri, cât un stat de om, apoi se învârtesc ca melcul” (Tudor Pamfile).
…Daca in seara acestei zile cerul este senin si cu stele, anul nu va fi chiar asa de bun in recolte, dar mai vartos va fi daca-i cu neaua si zapada”. (Marcel Laptes).
Tot acum, recurg la numeroase practici magice de propitiere (aprind lumanari pentru cei morti fara lumina, lumanari despre care se crede ca ard si pe lumea cealalta) si apotrofice (pentru sanatatea ochilor si "sporirea vederii”). Acestea din urma influenteaza si puterea de viziune a vrajitoarelor, care in aceasta noapte "vad cel mai bine”, fac farmece, descanta, ghicesc viitorul, adancind misterul unui timp magic, in care totul este posibil. "…Daca pui intr-un blid apa la privegheat si o tai pana in zori, a doua zi, apa se face de mare ajutor pantru sanatatea trupului si a mintii”. (M. Laptes).
"Vrajitoarele", "fermecatoarele” satului romanesc din vechime nu au nici o legatura cu ceea ce desemneaza astazi acesti termeni. Ele erau depozitarele intelepciunii pamantului, un fel de samani care cunosteau puterea vindecatoare a plantelor, aveau leac pentru tot felul de boli, dadeau sfaturi, tamaduiau, rezolvau situatii limita.
Opinii
A trecut aproape o săptămână din postul Crăciunului, iar credincioşii creştin ortodocşi se pregătesc să întâmpine cum se cuvine cinstitul praznic al Intrării în Biserică a Maicii Domnului, sărbătorit la 21 noiembrie.
Se zice că ar fi ziua în care începe iarna iar ţăranii spun că în noaptea de Ovidenie comorile ascunse ard cu flacără albastră iar cerurile se deschid şi, precum în ziua de Crăciun, animalele pot grăi cu glas omenesc. Cum este o sărbătoare a luminii, “ce sparge întunericul iernii şi al morţii”, există tradiţia de a petrece această noapte cu lumină şi cu focuri aprinse, cercetând cerul cu luare-aminte pentru a afla din semnele vremii şi ale rodului anului ce urmează, dar “frumuseţile cerului sunt văzute numai de cei buni la Dumnezeu, cum ar fi ciobanii care nu au văzut la ochi femeie. Această sărbătoare se ţine pentru ochii ce văd, pentru vedere. În acest scop, unii oameni sfinţesc în această zi câte un fuior, cu ajutorul căruia, la nevoie, se şterg la ochi cu apă (Tudor Pamfile).