De ce mă îngraș? Cauzele psihologice ale supraponderalității și obezității

Alimentația emoțională: 
Mâncatul emoțional se referă la tendința de te hrăni ca răspuns la emoții precum stresul, anxietatea sau depresia, mai degrabă decât ca răspuns la foamea fizică. Cei care mănâncă emoțional apelează adesea la alimente bogate în calorii și grăsimi, care pot contribui la creșterea în greutate.

Stima de sine scăzută: 
Stima de sine scăzută poate duce la o imagine slabă a corpului și la atitudini negative față de propriul corp, ceea ce poate duce la obiceiuri alimentare nesănătoase și la un stil de viață sedentar: "Sunt grasă și frumoasă!"

Lipsa motivației: 
Persoanele lipsite de motivație nu se pot lupta pentru a menține obiceiuri alimentare sănătoase sau o rutină regulată de exerciții fizice, ceea ce poate contribui la creșterea în greutate: "Lasă că merge și așa!"

Stresul: 
Stresul cronic poate duce la creșterea nivelului cortizolului - un hormon secretat de către cortexul suprarenal, care poate determina corpul să stocheze grăsimi, în special în zona abdominală.

Probleme de somn: 
Lipsa somnului sau somnul de slabă calitate pot perturba nivelul hormonilor care reglează apetitul, ceea ce duce la supraalimentare și la creșterea în greutate.

Genetica: 
Genetica poate juca, de asemenea, un rol în determinarea greutății unei persoane, inclusiv în metabolismul, apetitul și compoziția corpului.

Experiențe din copilărie: 
Experiențele timpurii, cum ar fi expunerea la alimente nesănătoase, lipsa activității fizice și traume emoționale, lipsa anumitor alimente dorite, pot contribui la dezvoltarea obiceiurilor alimentare nesănătoase și a unui stil de viață sedentar mai târziu în viață.

Este important de reținut că creșterea în greutate este o problemă complexă și este adesea cauzată de o combinație de factori, inclusiv genetica, mediul și stilul de viață. 
O abordare cuprinzătoare a gestiunii greutății ar trebui să abordeze atât factorii fizici, cât și psihologici pentru a ajuta persoanele să atingă și să mențină o greutate sănătoasă.

Bine!, am terminat cu teoria universală! Hai să vedem ce părere am eu despre aceeași problemă!

Iată un exemplu care nu are nicio legătură cu teoriile științifice prezentate mai sus, dar, și aici subliniez: DA! dar are legătură cu copilăria (lipsurile din copilărie) și viața anterioară.

Dacă spre exemplu pe astrograma ta natală Lilith este prezentă în Taur:  Karma negativă acumulată în existentele anterioare este asociată cu lăcomia, posesivitatea, avariția, hranirea în detrimentul altora.

Ce ne spune această poziție, sau alte poziții similare ale lui Lilith:
- persoana trăiește cu o teamă psihologică și fizică de foame. Este o persoană care își revendică dreptul de a mânca, dacă se poate la ore fixe. Ea TREBUIE să mănânce nu de foame, dar pentru că este ora de masă. Și aici nu vorbesc de cantitate, vorbesc despre nevoia psihologică de a fugi de foame. Da!: frica de a-i fi foame. O frică nebună, morbidă, ucigașă!

Unei persoane căreia îi este teamă sau frică de a-i fi foame, mai degrabă decât ca răspuns la foamea fizică, îi este dat să depună pe propriul corp mai mult decât consumă. Avariția din viața anterioară  se manifestă acum pe corpul acestei persoane.
Deseori am auzit paciente care se văitau că mănâncă puțin sau deloc și se îngrașă cu apă chioară.

= = = 

În oglindă, îți voi prezenta cazul soțului meu: 
El chiar vrea să pună ceva kilograme pe el. Vrea, face eforturi uneori de dragul meu și al fiicei noastre. 
Și totuși, dacă vede o masă îmbelșugată, sau o porție de mâncare uriașă, supra-dimensionată, automat se blochează: gustă! E mulțumit!
Și totuși dacă îi este foame, mănâncă mult, foarte mult, atât cât poate mănca și apoi la scurt timp îi este din nou foame! Ei bine la acest semnal el se oprește și începe mental o procedură doar de el știută: refuzul!

Și uneori refuză mâncarea gătită, indiferent de bunăciune, chiar și 2 zile. Psihicul lui, corpul lui au realizat că "doza" energetică a fost cu mult depășită, prin urmare reduce totul la cafea și ceai negru. Stă la masă cu noi, gustă ca o vrabie, dar atât! Pur și simplu "nu poate" mânca! Este blocat în refuz.

Apoi când îi trece, revine la masa de familie, normal, jovial, ca și cum nimic s-ar fi întâmplat, și mâncăm ca de obicei.

Este greu să depistezi tu ca persoană dacă îți este foame sau îți este frică că îți va fi foame.
Cele mai multe persoane din această categorie au nevoie de ajutor specializat.
Poate că un dietetician îți va spune ceva, un medic internist altceva, dar cu siguranță, un psiholog bun îți va dezlega misterul cu un sfat pe care deja cred că îl intuiești!
Îți doresc să fii frumoasă și sănătoasă!

Acum știi!
Lunaala!