De unde provine teama (neliniștea)?

Fac o paranteză - ideea acestui articol mi-a fost dată de o prietenă dragă de pe o rețea de socializare, care mi-a răspuns la o întrebare cu altă întrebare: “Unde să mai merg? Ce mai pot face la vârsta mea?”

Îți voi relata două întâmplări, extrase din caietele mele de notițe de la consultații:

“Când eram un băiețel, m-am jucat odată cu băieții din podul unei case de lemn vechi, abandonate din . . .. Când am coborât din pe pod, într-un moment mi-am pus picioarele pe pervazul ferestrei, și apoi am sărit. 
Pe degetul arătător al mâinii stângi am avut un inel: și când am sărit, inelul a prins capul unui cui și mi-a smuls degetul.
Am strigat. Am fost îngrozit. Eram sigur că voi muri. 
Dar când brațul mi s-a vindecat, nu mi-am făcut griji pentru o clipă
Uneori nu-mi amintesc luni de zile că am doar patru degete pe mâna stângă.” 

Care este scopul acestui model de gândire? S-a împăcat cu inevitabilul? 

Pe vremea când eram studentă în SUA, am întâlnit un bărbat care conducea un lift de marfă într-una din clădirile comerciale din centrul orașului Tempe (AZ).
Am observat că nu are mâna stângă. 
L-am întrebat: lipsa de mânii stângi este o durere? 
El a răspuns: "Nu, aproape că nu-mi amintesc acest lucru. 
Nu sunt căsătorit și îmi amintesc doar atunci când trebuie să bag un fir de ață în ac."

Este uimitor cât de repede ne împăcăm cu aproape orice situație de viață - dacă suntem forțați să facem asta. Ne adaptăm și uităm de asta.

În felul tău de viață, te afli în multe situații neplăcute care nu pot fi schimbate. 
Ele pot fi diferite, dar nu pot fi schimbate. Poate vei da vina pe soartă, ca o scuză  confortabilă. Rareori accepți că în realitate a fost alegerea ta.
În continuare ai a alege. 
Poți să accepți aceste situații ca inevitabile și să te adaptezi, sau să îți distrugi viața protestând împotriva inevitabilității și, poate, că vei ajunge la o dezorganizare nervoasă, și în final la un coleg de-al meu, sau la unul cu halat alb care îți va prescrie medicația alopată.

Aș vrea să faci distincția între două tipuri de inevitabilitate: 
- cea naturală (cataclisme);
- cea umană, consecința propriei alegeri.

Îți voi da sfatul înțelept al unuia dintre psihologii mei favoriți, William James:

“Fii de acord să accepți ceea ce există deja. 
Reconcilierea cu ceea ce s-a întâmplat, este deja primul pas spre depășirea consecințelor unei nenorociri."

Sursa temerilor tale se află în tine! 
Protestează!
Acum citește din nou sfatul de mai sus.

Ești îngrijorată? 
Îți voi spune într-un alt articol: de ce, și cum să scapi de îngrijorările tale.
Te aștept!

La revedere draga mea!
Nu uita că în fiecare zi îți dăruiesc o previziune și o etalare de tarot.
Te aștept!

Astro-expert Lunaala Moirae®
Urmărește-mă pe Ok - Click aici
Urmărește-mă pe VKontakte - Click aici
Urmărește-mă pe Facebook - Click aici 
Urmărește-mă pe Google+ - Click aici
​Urmărește-mă pe Linkedin - Click aici