Cum folosești intuiția fericirii

cumva ceea ce ne trebuie, de fapt, ceea ce este necesar bifării unei noi lecţii ca fiind învăţate.

Atunci când… învăţăm să primim, încrederea domneşte în noi, în esenţa vieţii noastre, în fluxul natural al divinului. Cum am putea altfel dobândi bucuria sufletului nostru? Cum altfel am putea depăşi blocajele asupra lucrurilor despre care credem că fac parte din viaţa noastră, când ele, de fapt, fac parte din viaţa altora sau… sunt doar nişte iluzii?

Mulţi dintre noi căutăm exteriorul zi de zi, ca nişte turbaţi. Căutăm locuri de muncă, maşini, bani, case… praf în ochi, dar puţini căutăm oameni, puţini căutăm natură, părinţi, copii… aer curat. Mulţi căutăm cu disperare confort material, dar puţini căutăm binele familiei, educaţia copiilor, iubirea lor, iubirea noastră… linişte. Şi primim. Ceea ce căutăm. Şi cine-i mai fericit?!

Mulţi dintre noi acceptăm “darurile” de-aici de pe pământ, însă puţini dintre noi acceptăm darurile adevărate, cele ale cerului, darurile noastre, comorile alea care zac ascunse înăuntrul nostru şi ne aşteaptă. Şi, culmea, astea din urmă sunt unele pe care le-avem deja, nu trebuie decât să ne uităm… mai cu atenţie în sufletele noastre. Pe când pe-alea materiale… le dobândim tăind bucăţi din noi, călcând pe suflete şi pe valori, ale noastre şi ale altora.

Da. Mulţi dintre noi învăţăm să fim fericiţi… “fericiţi”… impunând condiţii, neluând în calcul faptul că ceea ce obţinem astfel ne limitează şi mai mult, ne aduce în viaţă şi în suflet şi mai multe probleme de rumegat decât deja aveam oricum.

Oh, şi de-am fi puţin mai atenţi. Atât. De-am fi puţin mai deschişi către propria noastră intuiţie, s-o auzim şi s-o înţelegem, ne-am da seama că viaţa nu ţine de ceea ce ni se potriveşte în aparenţă sau nu, ci ţine de conştientizarea faptului că orice primim este fix ceea ce ne trebuie la momentul respectiv. Nu este despre a păstra sau a refuza, ci despre a accepta, despre a înţelege, despre a afla rostul. Ba mai mult, este despre a ne îndrepta atenţia mai mult înspre ceea ce am fi tentaţi să refuzăm, pentru că mai ales acolo vom găsi răspunsuri valoroase pentru creşterea noastră, pentru visele noastre, pentru… a fi noi înşine.

Să îmbrăţişăm aşadar tot ceea ce vine înspre noi, ceea ce ne împinge, dar şi ceea ce ne împiedică… căci astfel dorinţele sufletelor noastre se vor împlini în mai puţin timp decât ne-ar lua nouă să le rostim cu voce tare.
SĂ NU NE ABANDONĂM, ORICE AR FI!
Înainte de a decide ceva greşit, să ne mărim puţin atenţia. La noi şi la ceea ce ne înconjoară.

Mai multe despre Cătătlina?. . . click aici

La revedere draga mea!
Nu uita că în fiecare zi îți dăruiesc o previziune și o etalare de tarot.
Te aștept!

Astro-expert Lunaala Moirae®
Urmărește-mă pe Facebook - Click aici
Urmărește-mă pe Google+ - Click aici
Urmărește-mă pe Linkedin - Click aici

Opinii

Din momentul în care venim pe lume, începem să primim. Diverse. Vrute şi nevrute. Bune şi mai puţin bune. E imposibil să primim doar ceea ce vrea muşchiu’ nostru. Primim de toate, amestecate.

Autor: Cătălina Elena Potârniche

Nici măcar buricul pământului de-am fi, n-ar fi altfel. Nimeni nu este scos de pe lista vieţii. Însă smerenia şi atenţia sunt cele care ne pot pune un semn în dreptul numelui cu “Aici las-o mai moale, că e de-al nostru!”.

Da, atenţia şi smerenia ne aduc în echipa divinităţii. Ne deschid câmpuri noi de observare şi acţionare. Atunci când conştientizăm ceea ce vine înspre noi, conştientizăm şi faptul că avem capacitatea de a accepta şi de a refuza ceea ce vine înspre noi. Dar, mai ales, că avem capacitatea de a analiza dacă ceea ce suntem tentaţi să refuzăm nu e. . .

0 opinii / Spune-ţi opinia