Terapeutica bolilor spirituale - dorinta si placerea
"Diavolul, spune Sfantul Maxim Marturisitorul, prin amagire, l-a convins pe om sa-si mute dorinta sufletului de la ceea ce este ingaduit la ceea ce este oprit si sa se abata spre calcarea poruncii dumnezeiesti". Omul a fost astfel ispitit de diavol spre placeri care ii erau necunoscute inca, dar care erau mai apropiate si mai lesne de dobandit. (…)
Placerile pe care i le punea inainte Cel Rau erau legate de dorirea celor sensibile, pe care omul in starea cea dintai nu le cunostea ca atare.
Incetand de a-L mai dori si iubi pe Dumnezeu, omul a inceput sa se iubeasca pe sine (…)
Multiplele forme ale dorintei prin care omul cazut cauta diferite moduri de obtinere a desfatarii simturilor, careia isi dedica de acum inainte existenta, dar si mijloacele prin care incearca, psihologic si fizic, sa indeparteze durerea care, cum vom vedea, urmeaza placerii, constituie patimile, care apar astfel ca nascociri ale omului in scopul implinirii noilor sale nevoi.
Citește mai departe… click aici
Opinii
Omul a fost creat in vederea unirii cu Dumnezeu. Facultatea poftitoare a fost sadita in firea sa pentru a putea sa-L doreasca pe Dumnezeu, sa tinda spre inaltarea la El si spre unirea cu El. Aceasta constituie folosirea fireasca a acestei facultati, potrivit naturii ei, si care o pastreaza sanatoasa. "Daca ochiul a fost facut anume ca sa caute lumina si sa se sature de ea, iar urechea pentru sunete si toate celelalte dupa rostul lor, atunci dorinta sufletului se implineste numai cand il afla pe Dumnezeu", spune Sfantul Nicolae Cabasila.
De orice dorinta este legata o placere; din indreptarea fireasca a dorintei sale spre Dumnezeu, omul primeste o bucurie duhovniceasca de nespus. "Zidind firea omeneasca, invata Sfantul Maxim Marturisitorul, Dumnezeu a dat mintii ei o anumita capacitate de