Lacomia pantecelui - Gastrimarghia
Dar cu toate ca trupul este direct implicat in aceasta patima, gastrimarghia nu se naste direct din necesitatile acestuia, dovada fiind faptul ca dorinta depaseste adesea nevoia reala, uneori chiar foarte mult, mai ales in cazul bulimiei. Aceasta face sa poata fi privita si ca o patima a sufletului. (…)
Aceasta patima nu priveste deci hrana in sine, ci consta in felul gresit in care omul se foloseste de ea(…)
Gastrimarghia nu consta deci in dorinta de hrana, fireasca, ci in dorirea placerii dobandite prin mancare. De aceea, abuzul - care constituie patima - nu inseamna numai a manca mai mult decat ii este de trebuinta trupului, ci si a cauta placerea chiar in putinul necesar. Prin patima gastrimarghiei, omul pacatuieste pentru ca, dorind sa se desfateze cu mancarea, pune dorinta de hrana si placerea de a o avea inaintea doririi lui Dumnezeu si, predandu-se acestei placeri trupesti, se departeaza si se lipseste desfatarea de cele duhovnicesti, care sunt cu totul mai inalte.(…)
Citește mai departe… click aici
Opinii
Gastrimarghia poate fi definita ca o cautare a placerii de a manca, altfel spus ca dorinta de a manca de dragul placerii sau, definita in chip negativ, prin raportare la virtutea pe care o neaga, ca neinfranarea gurii si a pantecelui.
Aceasta patima are doua forme principale: se poate indrepta spre o anume calitate a mancarii, si atunci inseamna cautarea unor feluri de mancare gustoase, fine, delicate, si dorinta ca mancarurile sa fie gatite cu multa grija; poate, de asemenea, sa aiba in vedere in principal cantitatea mancarii, fiind atunci dorinta de a manca mult. In primul caz, ceea ce se cauta mai inainte de orice este placerea gurii, a gustului; in cel de-al doilea, placerea