Tehnica necropsiei anatomopatologice
GHID din 16 septembrie 2010
de practică medicală pentru specialitatea anatomie patologică "Tehnica necropsiei anatomopatologice"*) - Anexa 2
EMITENT
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 723 bis din 29 octombrie 2010
Ghidul complet poate fi descărcat în format PDF
----------
Notă *) Aprobat prin Ordinul nr. 1.217 din 16 septembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 29 octombrie 2010.
Sub redacţia
Prof. Dr. J. Jung
UMF Târgu Mureş
Autori
I. Egyed Zs., Simona Gurzu, L. Hecser, J. Jung,
T. Mezei, Z. Pavai, G. Simu
PROSECTURA
Serviciul de anatomie patologică este un serviciu de specialitate a spitalului clinic, teritorial sau orăşenesc care execută toate examinările anatomopatologice (necropsii, examinări histopatologice, şi citologice ) cerute de secţiile spitalului şi de unităţile sanitare de pe teritoriul arondat, care nu au asemenea servicii.
Serviciul de anatomie patologică se compune din:
- laboratoare, în care se execută examinările histopatologice şi citologice
- un compartiment în care se execută necropsiile
Activitatea prosecturală este reglementată de Legea nr. 104/2003.
Compartimentul în care se execută necropsiile se compune din: sală de necropsie, cameră frigorifică pentru păstrarea cadavrelor, cameră pentru depozitarea pieselor macroscopice, cameră pentru îmbrăcarea şi predarea cadavrelor, sală de aşteptare, încăperi şi grup sanitar pentru personalul acestui compartiment.
Sala de necropsie
Sala de necropsie trebuie să fie o încăpere spaţioasă, luminoasă, cu pereţii şi pardoseala acoperiţi cu o răşină, cu sifoane de scurgere. Trebuie asigurată încălzirea şi ventilaţia corespunzătoare. Ferestrele se vor proteja cu sită (de sârmă sau material plastic), pentru împiedicarea pătrunderii muştelor.
Pentru executarea necropsiilor cea mai corespunzătoare este lumina naturală sau cea a tuburilor fluorescente. În lumina gălbuie a becurilor electrice obişnuite aprecierea culorilor nu este întotdeauna posibilă, respectiv corespunzătoare.
Pentru menţinerea curăţeniei în sala de necropsie, mobilierul cuprinde numai strictul necesar: masă de necropsie, dulap pentru instrumente, etuvă pentru sterilizarea lor, măsuţă pentru balanţă, măsuţă pentru borcane, reactivi, medii de cultură şi instrumente accesorii , masă de birou cu registrul de necropsii, 1-2 scaune, dulăpior de perete pentru prosoape, masă cu dispozitivul de fotografiere, reflectoare, grătare de lemn în jurul mesei de necropsii.
Masa de necropsie este confecţionată din tablă inox, placă de marmură, faianţă sau material plastic.
Masa are 2-2,10 m lungime, 0,9-1 m lăţime şi aproximativ 1 m înălţime. Marginile mesei sunt ridicate, suprafaţa ei este uşor înclinată spre capătul unde se găseşte orificiul de scurgere (capătul dinspre piciorul cadavrului). Tot la acest capăt al mesei se află un rezervor şi conductele de apă rece şi caldă şi un furtun de cauciuc pentru spălarea organelor.
În timpul necropsiei, pe masă se aşează o măsuţă pentru instrumente şi o placă de lemn sau plastic pentru secţionarea organelor, iar o tavă smălţuită serveşte la păstrarea organelor până la terminarea necropsiei.
După coaserea şi îmbălsămarea cadavrelor ele sunt transportate cu ajutorul unui cărucior în camera frigorifică, unde se păstrează până la eliberare.
În camera pentru depozitarea pieselor macroscopice organele se păstrează în formol pentru preparate de muzeu, prelucrarea histologică sau demonstrarea la lucrările practice cu studenţii şi şedinţele anatomo-clinice.
Instrumentar
Cuţite
În cursul necropsiei sunt folosite diferite tipuri de cuţite, destinate pentru secţionarea ţesuturilor moi şi semidure (cartilaje). Secţionarea se realizează nu prin apăsarea perpendiculară a cuţitului, ci prin mişcarea tangenţială a tăişului, folosind întreaga lungime a acestuia. Secţionarea este mult uşurată dacă ţesuturile, care urmează să fie secţionate, sunt întinse şi lama cuţitului este orientată perpendicular pe ele. În timpul secţionării cuţitele se ţin cu toată palma şi numai la disecţiile fine sunt prinse ca un toc. Tipurile de cuţite utilizate sunt:
- Cuţitul mic de autopsie: utilizat pentru secţionarea ţesuturilor semidure (cartilaj, tendoane) şi a ţesuturilor moi care se găsesc pe un plan dur, osos
- Cuţitul mare de autopsie (cuţit de amputaţie), se utilizează pentru secţionarea tuturor organelor scoase, independent de mărimea acestora (ficat, limfonoduli, hipofiza)
- Cuţitul cu două tăişuri, se utilizează la scoaterea creierului şi a organelor gâtului
- Cuţitul pentru creier, are lamă subţire şi două tăişuri, se utilizează la secţionarea creierului
- Bisturiul: se utilizează mai rar, la disecţiile fine
Foarfeci
- Foarfeca butonată, (enterotom), se utilizează la secţionarea organelor cavitare şi tubulare mari (aortă, traheea, intestine, esofag)
- Foarfecele chirurgicale de diferite mărimi şi forme (dreaptă, curbă) cu care se secţionează vase sanguine de calibru mijlociu (carotida, a.renală, vene, etc.) bronhiile, ureterul, etc.
- Foarfecă mică pentru vase
- Foarfecă specială pentru cartilaj şi coaste (costotom)
Pense
- pense anatomice, chirurgicale, pense hemostatice (tip Pean)
- pensă inelară pentru prins limba (Collin)
Instrumente pentru oase
- Ferăstrău cu arc şi lamelar simplu, pentru ferăstruirea craniului şi a altor oase
- Ferăstrău dublu (rahiotom Luer), pentru deschiderea canalului rahidian
- Dălţi de diferite forme şi mărimi, daltă dreaptă simplă şi canelată, daltă cu mâner în formă de T, daltă pentru deschiderea coloanei vertebrale
- Alte instrumente: răzuţă, ciocan cu mâner în formă de cârlig, cleşte pentru oase
Instrumente de explorat şi măsurat
- stilete de diferite grosimi şi lungimi
- sondă canelată, pentru explorarea diferitelor formaţiuni canaliculare (căi biliare, ureter, uretră etc.)
- catetere uretrale din metal şi cauciuc
- depărtător chirurgical
- lupă de mână
- instrumente pentru măsurat dimensiuni: centimetru panglică, riglă metalică (30-50 cm), compas pentru măsurarea diametrelor (craniene, pelviene)
- cântare: balanţe pentru organe, cântar pentru cadavre
- vase gradate de 100, 500 şi 1000 ml capacitate
Instrumente accesorii
- măsuţă pentru instrumente şi măsuţă (placă) pentru secţionarea organelor
- suport triunghiular de lemn sau din placă de aluminiu care este aşezat sub ceafa sau regiunea scapulară a cadavrului
- lingură cu coadă (polonic)
- tăvi smălţuite (inox)
- diferite seringi
- dispozitiv pentru fotografierea organelor
- diferite recipiente cu soluţii fixatoare (formol) pentru păstrarea organelor şi fragmentelor de organe
- Instrumentar pentru examinări bacteriologice: ansă de secreţie şi spatulă metalică sterilizabile prin încălzire la bec Teclu sau cu spirt, diferite medii de cultură
În timpul necropsiei instrumentele necesare sunt aşezate pe măsuţă de instrumente, care se găseşte lângă cadavru, pe masa de necropsie.
Măsuri de protecţie contra infecţiilor
Sala de necropsie este un mediu infectat. Intrarea este permisă numai în haină de protecţie, iar la părăsirea sălii este necesară spălarea şi dezinfectarea mâinilor, chiar dacă nu s-au atins organele sau instrumentele. Se evită strângerea de mână cu persoanele care vin în sala de necropsie. Fumatul este interzis.
Medicul, autopsierul şi studenţii care execută necropsia voe purta haine de protecţie speciale:
- halat chirurgical
- şorţ de cauciuc, muşama sau material plastic
- mănuşi de cauciuc şi de aţă
- bonetă
- galoşi de cauciuc
- în cazuri excepţionale, ca de ex. la necropsia cazurilor de turbare, se utilizează mască şi ochelari de protecţie.
În cursul necropsiei se menţine curăţenia perfectă pe masa de necropsie şi măsuţă pentru instrumentar. Sângele şi diferitele secreţii se îndepărtează permanent, prin spălare de pe masă, instrumente şi mănuşi. Transportul organelor la o altă masă sau la cântar se face numai cu o tavă, pentru evitarea picurării de sânge.
În cazul necropsiei celor decedaţi în boli infecţioase, măsurile preventive sunt mai severe. În cursul necropsiei masa, instrumentarul şi mănuşile vor fi dezinfectate permanent cu ajutorul unei soluţii de cloramină (1 tabletă la 1 litru de apă), sau de bromocet (soluţie apoasă de 1%). Studenţii nu participă efectiv la necropsia acestor cazuri.
Dacă în cursul necropsiei mănuşă de cauciuc se găureşte, se întrerupe necropsia, se schimbă mănuşă, după ce prealabil mâna a fost spălată şi dezinfectată.
După necropsie, masa şi instrumentarul se vor spăla şi dezinfecta cu soluţii puternic dezinfectante. După necropsia cazurilor de boli infecţioase, instrumentarul se va steriliza în etuvă sau prin fierbere timp de 20-30 minute.
În caz de rănire necropsia se întrerupe, se spală mâna şi prin comprimarea în jurul rănii se elimină cât mai mult sânge pentru îndepărtarea eventualelor impurităţi. Rana se dezinfectează şi se pansează. În cazul rănirilor mai mari este necesară toaleta chirurgicală a plăgii, eventual administrarea de antibiotice, ser antitetanic, etc.
Te rog să te autentifici pentru a putea descărca Documentul integral.
Opinii
Vizualizari: 746
