RĂUL - o banalitate
Ce e cel mai îngrozitor e că răul, sau puterea de a face rău, se află, literalmente, în noi, nu e radical altceva decât noi, aşa cum putem fi uneori, în cotidianul şi banalitatea noastră.
Asta înseamnă, practic, că răul nu se manifestă altundeva decât între oameni: nu există „ură”, „lăcomie”, „mânie”, păcate cardinale, decât în relaţie cu ceilalţi/ cu celălalt.
În fapt, ceea ce manifestă o persoană făcând rău, e lipsa empatiei, înţelegerii, conştientizării identităţii umane a celuilalt, care se manifestă prin cruzime. În momentul în care celălalt e doar un lucru („şi dacă ăsta e om”), nu mai are importanţă felul în care e tratat, pentru că, practic, nu are valoare.
Răul mai poate fi o lipsă a imaginaţiei şi a gândirii critice. A imaginaţiei, pentru că refuzăm – sau nu putem – să ne imaginăm lucrurile din punctul de vedere al unei alte persoane. Al gândirii critice, pentru că preluăm locuri comune, automatisme mentale, prejudecăţi sociale, pe care le aplicăm în mod nediscriminat la situaţiile cu care ne confruntăm în contextul vieţilor noastre.
Ca o concluzie la titlu: răul reflectă valoarea persoanei care îl inițiază. Doar oamenii banali sunt capabili să producă rău.
Răul spre deosebire de “bine” este voluntar și conștient, produce satisfacție de moment în raportul cu ceilalți / celălalt prin simplu fapt că demonstrează superioritatea. Prostia și infatuarea sunt "superioare"!
Interpretează acest articol ca o critică a răului, nicidecum ca un argument pentru a te justifica!
La revedere draga mea!
Nu uita că în fiecare zi îți dăruiesc o previziune și o etalare de tarot.
Te aștept!
Astro-expert Lunaala Moirae®
Urmărește-mă pe Ok - Click aici
Urmărește-mă pe VKontakte - Click aici
Urmărește-mă pe Facebook - Click aici
Urmărește-mă pe Pinterest - Click aici
Urmărește-mă pe Linkedin - Click aici
Opinii
Dedic acest articol doamnei DRMC
Am convingerea că răul nu este niciodată “radical”.
Această convingere a apărut în urma unui eveniment minuțios planificat, provocat intenționat pentru a-mi atrage atenția.
Ca urmare, convingerea mea este că RĂUL poate fi doar extrem, dar niciodată radical pentru că nu poate să existe o alteritate a răului, adică nu există diferențe ontologice între un rău și un alt rău, sau altfel spus nu poate exista un “domeniu superior” al răului (un rău mai mic sau mai mare).
Autor: LUNAALA -
Atunci când am afirmat că răul poate fi doar extrem m-am referit în mod categoric la consecințele acestuia, nicidecum la efortul depus de inițiator pentru a-l produce.
Mai am convingerea că RĂUL nu este demonic: nu e o. . .