Descrieri ale ingerilor

strălucire deosebită: „Şi mi-am ridicat ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat şi de preţ; / Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca ăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.”
Îngerul se înalţă la cer cu flacăra focului de la jertfă (Jd. 13, 20), pluteşte între cer şi pământ (1 Par. 21, 16) sau vine în zbor grăbit (Dn. 9, 21). Aripile unor asemenea personaje cereşti antropomorfe sunt menţionate în literatura biblică mult mai târziu, deşi sunt obişnuite pentru fiinţele teriomorfe hibride (heruvimii şi serafimii). În Za. 5, 9, profetul vede două femei cu aripi ca de barză, pe care Jeremias le pune în legătură cu heruvimii din Iz. 1 şi 10.

Îngerul este bun şi dotat cu inteligenţă sclipitoare: „în ochii mei tu eşti bun, ca un înger al lui Dumnezeu” (1 Rg. 29, 9) sau „regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu şi poate ca să asculte şi bune şi rele” (2 Rg. 14, 17), aici „a asculta” având sensul de „a discerne”.
Citește cartea… click aici

Opinii

În Jd. 6, „omul lui Dumnezeu” a cărui identitate nu este cunoscută la început este descris de femeia lui Manoe ca având „înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşător” (Biblia sinodală traduce „luminos”). În Iz. 40, 3 îngerul însoţitor al profetului este descris ca un om „a cărui înfăţişare era ca arama strălucitoare”. Totuşi, abia în sec. II î. Hr., în cartea Daniel (10, 5-6), imaginea trimisului divin capătă o…

0 opinii / Spune-ţi opinia