Sfantul Serafim - Despre ingeri
Abatele Bergier învăţa că îngerii, demonii şi sufletele celor adormiţi sunt „perfect spirituale“; astfel fiind, ele nu sunt supuse legilor timpului şi spaţiului. Putem vorbi de „forma” sau „mişcarea” lor numai metaforic şi „au nevoie să fie îmbrăcate într-un trup subţire, atunci când Dumnezeu le îngăduie să lucreze asupra trupurilor“.
Episcopul Ignatie scrie:
„Când Dumnezeu îi deschide unui om ochii (duhovniceşti), acela poate vedea duhurile cu propriul lor chip“ (p. 216).
„Ingerii li s-au arătat întotdeauna oamenilor cu înfăţişare omenească” (p. 227).
De asemenea,
„din Scriptură se vede cu toată limpezimea că sufletul omenesc are înfăţişare de om în trup, asemeni tuturor celorlalte duhuri create” (p. 233).
„Se crede că fiecare dintre îngeri se află într-un anume loc. Pentru că îngerul care s-a prezentat lui Corneliu nu era în acelaşi timp şi lângă Filip (Fapte 10, 3; 8, 26), nici cel ce se întreţinea cu Zaharia la jertfelnic (Luca 1,11) nu se afla în acelaşi timp în cer, la locul său“.
„Când Gavriil, care este slugă a lui Dumnezeu, s-a arătat lui Daniel, îndată acesta s-a înspăimântat şi a căzut cu faţa la pământ; şi profetul n-a îndrăznit să-i răspundă până ce îngerul n-a fost silit să se prefacă în asemănarea fiului omului“.
Citește mai departe… click aici
Opinii
Autor: parintele Serafim:
“Ştim, din cuvintele lui Hristos Însuşi, că, la moarte, sufletul este întâmpinat de îngeri: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam (Luca 16, 22).
Cu privire la forma în care apar îngerii, cunoaştem tot din Evanghelie: îngerul Domnului (a cărui) înfăţişare era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada (Matei 28, I 2-3); un tânăr îmbrăcat în veşmânt alb (Marcu 16, 5); doi bărbaţi în haine strălucitoare (Luca 24, 4); doi îngeri în veşminte albe (Ioan 20, 12). De-a lungul istoriei creştine, îngerii s-au arătat întotdeauna în aceeaşi formă, a unor tineri strălucitori cu veşminte albe. Tradiţia iconografică a înfăţişării îngerilor a fost, de asemenea, aceeaşi de-a lungul veacurilor, zugrăvind tocmai astfel de tineri strălucitori (adesea având aripi, care, desigur, sunt o trăsătură simbolică, ele nefiind de obicei văzute la arătarea îngerilor); iar al şaptelea Sinod Ecumenic din anul 787 a hotărât ca